Taina comoarii din Mehedinti a printului sarb Milan Obrenovici

    Din cand in cand, localitatea Izverna, din judetul Mehedinti, este vizitata de turisti ciudati, inzestrati cu aparate de detectat metale, cu alte dispozitive sofisticate, cu lopeti si tarnacoape. Tezaurul Serbiei ingropat in muntii Cernei

     Nimeni nu stie daca activitatea acestor cautatori de comori da rezultate, daca a dat vreodata rezultate sau daca este o munca sterila, din care aventurierii nu se aleg decat cu o frumoasa excursie intr-o zona de un pitoresc neobisnuit. De indata ce autoritatile prind de veste cu privire la acest ciudat braconaj, vizitatorii dispar pentru o vreme si reapar dupa alta. Pelerinajul are la baza o realitate istorica. Pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, printul Serbiei Milan Obrenovici, aflat in conflict pentru putere cu fratele sau, Mihai Obrenovici, a horatat sa puna la adapost tezaurul sarb, gandind ca poate conflictul s-ar putea desfasura in defavoarea sa.Printul a trecut Dunarea cu 80 de cai care duceau tezaurul tarii, constand din monezi, lingouri, bijuterii, diamante, perle. Nimeni nu stie de ce a ales aceste meleaguri pentru depozitarea pretioasei comori, nimeni nu stie locul exact al depozitului, se stie insa ca o unitate militara a lucrat timp de trei ani, ca sa construiasca ascunzatoarea, bine aparata de eventualii jefuitori, protejata de inflitratiile apelor freatice si chiar de eventualele inflitratii de gaze. Legenda spune ca locul ales era aproape de Varful Cerna, intr-o depreseiune numita azi Valea Perilor, fiind candva plantata cu peri.

        O hotarare macabra

     Tot legenda relateaza ca galeriile au fost inzidite la amandoua capetele si ca aici a fost ascunsa cea mai mare parte din cantitatea de aur si bijuterii. Intrarea in constructie a fost blocata cu un zid gros de doi metri care, formand in acest fel un baraj in calea unui izvor, a generat un lac. Lacul exista, siluetele constructiei pot fi observate, iar aceste amanunte tind sa confirme autenticitatea legendei. Pe de alta parte, accesul la zidarie, prin lacul format, ar presupune o lucrare inginereasca nu numai complexa, dar si costisitoare. Legenda mai da un detaliu macabru: cei 300 de militari care au lucrat la executia lucrarii si, deci, cunosteau bine amplasamentul si caile de acces, au fost cu totii ucisi din dispozitia printului, ca sa nu ramana niciun martor. Un sigur paznic a scapat macelului, dar acesta, ingrozit de soarta celorlalti, s-a abtinut dela orice martirisire. Dupa cum se stie, printul Obrenovici a fost gasit inecat in lac - conditiile sunt confuze - iar asupra lui au fost identificate planuri, prea degradate, ca sa poata duce la comoara. Cand intervine Securitatea, se asterne tacerea. Se vorbeste despre o singura harta in buna stare, gasita de preotul Popescu din Zegujani, care a invistigat zona sistematic in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, a facut sapaturi si a plecat intr-o directie necunoscuta, cu un car tras de boi. Nu l-a mai vazut nimeni, iar localnicii presupun ca a reusit sa incarce o parte din comoara...Se presupune ca, daca preotul Popescu detinea comoara, ar fi fost imposibil sa nu fi dat de el Securitatea, sa nu fi preluat aurul si sa nu-l fi facut disparut pentru totdeauna pe nefericitul preot. Au fost destule asemenea cazuri, in acele vremuri. Cert este ca nici astazi cautatorii de comori n-au abandonat planurile lor, iar statul nu dispune de fonduri pentru asemenea invesititii. S-ar putea ca muntii Mehedinti sa ascunda comori nebanuite, iar legendele abunda in acest sens, nu numai in legatura cu aurul printului Obrenovici.